Când Tăriceanu nu e în pijama

Nu știm ce-au avut de tăinuit, căci domnul Tăriceanu n-a fost „îmbrăcat corespunzător” pentru a ieși la declarații, de-a lungul întregii zile. Chiar dacă o țară întreagă era neliniștită de posibila repetare a celebrei ordonanțe de urgență din iarna anului trecut.

Mărturisim, suntem excedați de rigoarea pe care o dovedește în respectarea codurilor vestimentare șeful Senatului, așa cum nu îndrăznisem să presupunem, până acum, că domnul Tăriceanu a transformat vastul birou pe care Ceaușescu și-l destinase în Casa Poporului, în iatac parlamentar.

Frica, se zice, anunță nenorocirea. Asta în analiza psihiatrilor. În cea a comis voiajorilor e altfel. Într-o astfel de reclamă, una italienească, de mai de mult, pentru umbrele, se proclama, fără drept de tăgadă, că „dacă nu plouă, va ploua!” Pendulând între cele două ipostaze analitice – așa avea să fie prestația sa de la TVR 1. Doar televiziunea aparține guvernului, cu toate datoriile și păcatele ei. Aici s-a îmbrăcat „corespunzător”, punându-și sacoul gris- fonce, care-l arată mușciulos sau dolofan, depinde de telespectatorul care-l privește, ca să ne asigure că mâine, marți, guvernul nu va da ordonanța care să-i albească pe toți politicienii dedulciți cu cașcavalul bugetar.

Să fie vina costumului, destinat declarațiilor publice, că domnul Tăriceanu a spus da? Într-adevăr, nu e vorba de o ordonanță de urgență, dar ar putea fi, pentru că în țară sunt zeci de nevinovați care au fost sau vor fi condamnați. Oare în astfel de termeni i-a descifrat domnul Toader căile de atac, față de recomandările Comisiei de la Veneția, doamnei prim-ministrului? Chiar într-o formă atât de sofisticată, încât să-i înnoade încă o dată mințile doamnei Dăncilă? Vom vedea, azi-mâine, ce i-a spus și ce a înțeles marea dregătoare a treburilor românești. Sau ce i-a comandat să facă dumnezeul ei de pe acest pământ, Liviu Dragnea.

Revenind însă la fostul nostru liberal, aflat acum cu fundul în două luntre – stângist și centrist – să remarcăm și noua fandare opozițională față de domnul Dragnea. El l-a numit, cu nume și pronume, pe Liviu Dragnea, drept cauza deranjului opiniei publice, ca și al centrelor de monitorizare europene, pentru modificările cu dedicație operate în codurile penale. Ceea ce, să recunoaște, pentru unul care, tot timpul, s-a pitit în umbra lui Dragnea, e un act de mare curaj. Sau de amoralitate. Așa e politica. Doar el și partidul său hibrid le-a promovat în Parlament! Acum, mai nou, urmează exemplul UDMR. Acesta s-a dezis de ceea ce susținuse cu vinovată ardoare în comisia specială condusă de falsul jurist Iordache, ca și de proiectata suspendare a președintelui. Chiar dacă se zice că imitația e un fals, în politică, datul la întors e faptă respectabilă. Depinde, iar, de cine și cum privește. În ceea ne privește, zicem că nu e puțin lucru. Poate și în ochii electoratului. Dar să vedem care va fi reacția partidului domnului Dragnea. Urmând această cale, probabil, Tăriceanu va slăbi, evident, unitatea coaliției guvernamentale. Poate nu, căci a venit la țanc, să ne spună visele sale de dimineață, consilierul de stat al doamnei Dăncilă, condamnatul penal Darius Vâlcov,. El ne-a îmbogățit imaginarul național cu noi și noi autostrăzi, cu jdemii de pensii dublate și triplate, cu ceea ce nici regimul comunist nu îndrăznea să promită, chiar în ceasul suprem al delirului său!